Ipofiza este adesea numită glanda stăpână, deoarece orchestrează multe dintre procesele endocrine necesare pentru creștere și dezvoltare, reglarea ratei metabolice, maturarea sexuală și reproducerea, inițierea și menținerea lactației, răspunsul la stres și reglarea echilibrului hidric. Glanda pituitară este împărțită în doi lobi – hipofiza anterioară și hipofiza posterioară. Hipofiza anterioară este compusă din celule specializate, fiecare dintre acestea fiind responsabilă de producerea și secreția unui singur hormon ca răspuns la semnalele hormonale provenite atât de la hipotalamus, cât și de la glandele endocrine periferice. Hipofiza posterioară poate fi considerată o extensie a hipotalamusului și nu sintetizează hormoni, ci mai degrabă eliberează hormoni produși de hipotalamus ca răspuns la stimuli corespunzători. Tulburările hipofizei anterioare și posterioare se caracterizează fie prin exces, fie prin insuficiență hormonală, iar laboratorul clinic joacă adesea un rol critic în diagnosticarea acestor tulburări și în monitorizarea răspunsurilor pacienților la terapie. În acest capitol se vor discuta efectele fiziologice ale hormonilor hipofizari anteriori și posteriori, se vor descrie mecanismele de reglare responsabile de eliberarea acestora, se vor defini semnele și simptomele clinice compatibile cu o dereglare a funcției hormonale hipofizare și se vor sugera testele de laborator clinic adecvate pentru evaluarea suspiciunii de disfuncție hipofizară.
.