OSLO – În urmă cu 80 de ani, în pragul celui mai sângeros conflict din istorie, Adolf Hitler a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, ilustrând faptul că literalmente oricine poate fi nominalizat.
De la Führer la „Regele muzicii pop”, în cei aproape 120 de ani de când se acordă premiul, nominalizările au inclus unele alegeri care – ca să spunem așa – au părut cel puțin improbabile și de-a dreptul bizare.
În ianuarie 1939, cu aproximativ opt luni înainte de invazia Poloniei, deputatul social-democrat suedez Erik Brandt a scris Comitetului Nobel norvegian pentru a sugera ca Premiul pentru Pace să fie acordat lui Hitler.
În scrisoare, redactată la doar câteva luni după anexarea Austriei și Criza Sudeților, Brandt a lăudat „dragostea strălucitoare pentru pace” a liderului celui de-al Treilea Reich, supranumindu-l „Prințul Păcii pe Pământ”.
Brandt a explicat mai târziu că nominalizarea s-a dorit a fi satirică – deși ironia a fost pierdută pentru mulți – și a fost în semn de protest față de nominalizarea premierului britanic Neville Chamberlain pentru Acordul de la München din 1938, prin care o parte din Cehoslovacia a fost cedată Germaniei.
Logica era că, dacă Chamberlain urma să fie sărbătorit pentru că l-a liniștit pe Hitler, la fel de bine ar putea fi sărbătorit și Führerul.
În cele din urmă, Brandt a retras nominalizarea, dar Hitler încă apare ca și candidat în arhive.
„Istoria nominalizării lui Adolf Hitler de către Erik Brandt arată pe deplin cât de periculos poate fi să folosești ironia într-un cadru politic aprins”, a declarat istoricul Nobel Asle Sveen pentru AFP.
– Și Stalin și Mussolini? –
Comitetul Nobel acceptă toate propunerile, atâta timp cât acestea sunt trimise înainte de termenul limită de 31 ianuarie.
Dar, deși oricine în viață poate fi nominalizat, nu oricine poate trimite o nominalizare.
Cei care pot face acest lucru includ parlamentari și miniștri din toate țările, foști laureați, unii profesori universitari și actuali și foști membri ai comitetului însuși. În total, aceștia se numără cu miile.
„Sunt atât de multe persoane care au dreptul de a propune un candidat încât nu este foarte complicat să fii nominalizat”, a declarat pentru AFP influentul secretar al Comitetului, Olav Njolstad.
În 1935, dictatorul italian Benito Mussolini a fost propus, în mod ironic, de către academicieni germani și francezi, cu doar câteva luni înainte ca țara sa să invadeze Etiopia.
Ca unul dintre învingătorii celui de-al Doilea Război Mondial, liderul rus Iosif Stalin a fost nominalizat de două ori, în 1945 și 1948.
După ce termenul limită a fost depășit și nominalizările au fost primite, doar câteva dintre ele sunt păstrate pe o listă scurtă care va fi analizată de Comitet și de consilierii săi.
„Nici Hitler, nici Stalin și nici Mussolini nu au fost luați în considerare în mod serios pentru Premiul pentru Pace”, a declarat pentru AFP istoricul Geir Lundestad, fost secretar al Comitetului.
„Ceea ce mă surprinde cel mai mult este că mulți dictatori din întreaga lume s-au abținut de la a se face nominalizați.”
În ultimele două decenii, numărul candidaților a crescut vertiginos și astăzi depășește în general 300, așa că nu este prea surprinzător că apar câteva nume ciudate.
„Una sau două” nominalizări care se disting prin particularitatea lor apar „la intervale regulate”, potrivit lui Njolstad.
– De la pop la pace –
Lista candidaților este ținută confidențială timp de cel puțin 50 de ani, dar un sponsor își poate anunța public alegerea.
Dacă o nominalizare este ciudată sau nu este, bineînțeles, o chestiune de perspectivă, dar unele propuneri i-ar face cu siguranță pe cei mai mulți oameni să se gândească de două ori.
În 2001 a fost nominalizat sportul de fotbal reprezentat de federația internațională de fotbal FIFA.
Legiuitorul suedez care a stat la baza nominalizării a argumentat că sportul are „capacitatea de a crea contacte internaționale pozitive” și de a contribui la o „lume mai pașnică”.
Nici măcar nu a fost o idee atât de nouă, deoarece Jules Rimet, care a inițiat prima Cupă Mondială, fusese, de asemenea, nominalizat în 1956, a remarcat jurnalistul Antoine Jacob, autorul cărții „Istoria Premiului Nobel”.
Icoana pop Michael Jackson s-a aflat în cursă în 1998.
Chiar dacă multe dintre acuzațiile de abuz sexual asupra copiilor la adresa „Regelui muzicii pop” nu ieșiseră la suprafață la acea vreme, mesajul artistului de a „Vindeca lumea” nu a impresionat Comitetul.
„Parlamentarii români care l-au propus pe Michael Jackson au considerat această nominalizare ca fiind foarte serioasă, dar nici aceasta nu a fost luată în considerare de către Comitet”, a declarat Lundestad.
Dar în 2001 Lundestad a mai spus că nu părea imposibil ca muzicieni celebri implicați în cauze, precum Bob Geldof, Bono sau Sting, să primească într-o zi acest premiu.
„Numele artiștilor apar în mod regulat, dar este o tendință mai recentă”, a explicat Njolstad.
Printre nominalizările cunoscute din acest an pentru Premiul Nobel pentru Pace, care va fi decernat pe 11 octombrie, se numără președintele american Donald Trump și activista suedeză pentru climă Greta Thunberg.
Cu toate acestea, Lundestad insistă că nu ar trebui să ne entuziasmăm prea tare doar pentru o nominalizare.
„Este destul de ușor să fii nominalizat”, a spus el. „Este mult mai greu să câștigi”.
.