Titluri originaleEdit
Monarhii din Goguryeo au adoptat titlul de „Taewang”, care îi plasa la același nivel cu împărații chinezi. Traducerea literală a titlului este Regele Suprem. Primii monarhi din Silla au folosit titlul de „Geoseogan”, „Chachaung”, „Isageum” și, în cele din urmă, „Maripgan” până în anul 503. Acest lucru decurge dintr-o tradiție anterioară, când regii coreeni erau numiți fie Han, fie Kan, care sunt cognate ale khanului turcesc. Marip însemna inițial cel mai înalt, iar gan însemna conducători. În plus, Baekje a folosit titlul de „Eoraha”, „Ha” însemnând „conducători” și „Eora” însemnând „cel mai mare”.
Titluri imperialeEdit
Goguryeo a adoptat titlul, „Taewang” (태왕; 太王), însemnând „Cel mai mare dintre toți regii”. Monarhii Balhae și Goryeo au adoptat titlul (titlurile) Je (제; 帝), sau împărat. Cu toate acestea, spre deosebire de Goguryeo, titlurile imperiale nu au fost folosite în campaniile diplomatice cu dinastiile chineze proeminente din acea perioadă. Goryeo a renunțat la titlul imperial după preluarea mongolă.
Titlul a fost reînviat pentru mai puțin de două decenii în timpul Imperiului Coreean care a venit după Joseon.
Titluri regaleEdit
Wang (Hangul: 왕; Hanja: 王) a fost un stil regal chinezesc folosit în multe state care s-au ridicat în urma dizolvării Gojoseon, Buyeo, Goguryeo, Baekje, Silla și Balhae, Goryeo. La sfârșitul Goryeo (918-1392) și în timpul dinastiei Joseon (până în 1897), conducătorii Coreei erau încă cunoscuți sub numele de „wang”, așa cum reiese din titlul regelui Sejong cel Mare. Cu toate acestea, se făcea referire la ei prin numele lor din temple.
Deși deseori tradus în limba engleză prin „rege”, acest titlu se aplica, de asemenea, unui conducător de sex feminin. Femeile suverane, echivalentul reginei regnante în limba engleză, erau denumite în mod informal yeowang (Hangul: 여왕; Hanja: 女王) sau „femeie wang”.
Wangbi (Hangul: 왕비; Hanja: 王妃) era titlul pentru soția regelui domnitor, echivalent cu regina consort în limba engleză.
PrinceEdit
Gun (군; 君) este tradus ca „prinț”. Prințul regal născut din consoarta regală principală (regina) era desemnat Daegun, tradus ca Marele Prinț al Sângelui. Prințul născut din concubină primea titlul de gun (adesea distins ca wangja-gun), tradus ca Prinț al Sângelui. Tatăl regelui care el însuși nu a domnit niciodată primea titlul special de Daewongun (Marele Prinț al Sângelui de la Curte).
Cel care s-a distins în slujba curții primea, de asemenea, titlul princiar. Buwongun (Marele Prinț al Curții), erau titlul tatălui reginei sau al celor care au ajuns la rangul de Consilier Șef de Stat. Gun era titlul supușilor merituoși care au ajuns la rangul de consilier de stat. Acești prinți creați pentru serviciu aveau atașat la titlul princiar un prefix, un oraș la care un supus este afiliat. Deși conceput ca o numire titulară ca Domn al zonei, titlul era pur onorific.
Titlul de tun poate face referire și la conducătorii detronați ai dinastiei Chosŏn. Au fost trei regi detronați care au fost numiți „Gun” în dinastia Joseon (unul a fost readus la demnitatea de rege postum).
În timpul Imperiului coreean (1897-1910), Prințul de Sânge a primit titlul de Chinwang. Deși traducerea literală este Regele Imperial al Sângelui, un titlu mai potrivit este Prințul Imperial al Sângelui. Au fost numiți doar patru chinwang.
.