Totally History

In John 4, Jesus makes many Samarians into believers and also heals a man’s son who is near death.

” All the Books in the Bible „

Living Water

John 4 begins with Jesus travelling through Samaria on His way to Galilee. In the Samaritan town of Sychar, Jesus sits to rest beside a well. His disciples go looking for food. Jesus requests a drink from a woman at a well. Ea este surprinsă de cerere, deoarece evreii și samaritenii nu se înțeleg. Isus îi spune că, dacă ar fi știut identitatea Lui, ea i-ar fi cerut de băut și El i-ar fi dat apă vie. Ea Îl întreabă despre această apă vie, iar El îi răspunde că oricine bea apă normală va sfârși prin a înseta din nou, dar dacă bea apa Sa vie va însemna că nu va mai înseta niciodată.

Ea cere puțină apă vie a Lui, iar El îi spune să se ducă după soțul ei. Când ea Îi spune că nu are soț, Isus spune că știe acest lucru. El spune, de asemenea, că știe că ea a fost căsătorită de cinci ori și că în prezent trăiește cu un altul. Femeia crede că Isus este un profet, dar îi atrage atenția că evreii și samaritenii practică religii diferite. Isus spune că a sosit timpul ca toți oamenii, indiferent de religie, să se închine în duh unicului Dumnezeu. Ea îi spune că știe că Mesia va veni, iar El îi dezvăluie că este vorba despre El.

Femeia aleargă înapoi în oraș și le spune oamenilor de acolo că a întâlnit un bărbat care știa totul despre ea și că ea crede că El este Hristosul. Mulți samariteni cred că Isus este Hristosul pe baza dovezilor pe care femeia le-a dat. Ei îl imploră pe Isus să nu plece, așa că El rămâne și mulți alții ajung să creadă în El.

Jesus pleacă în Galileea două zile mai târziu. Un oficial regal vine la Isus și Îl roagă să vină la Capernaum pentru a-și vindeca fiul, care este la un pas de moarte. Isus îi spune să se întoarcă acasă și că fiul său va trăi. Crezându-l pe Isus, oficialul se îndreaptă spre casă și află că fiul său s-a vindecat. Oficialul și toți cei din casa sa cred acum în Isus.

„Capitolul anteriorCapitolul următor”

Ioan Capitolul 4 (Versiunea King James)

1 Așadar, când Domnul a aflat cum auziseră fariseii că Isus a făcut și a botezat mai mulți ucenici decât Ioan,

2 (deși nu Isus însuși boteza, ci ucenicii săi),

3 El a părăsit Iudeea și a plecat din nou în Galileea.

4 Și trebuie neapărat să treacă prin Samaria.

5 Apoi a ajuns într-o cetate din Samaria, care se numește Sihar, aproape de parcela de pământ pe care Iacov o dăduse fiului său Iosif.

6 Și fântâna lui Iacov era acolo. Isus, deci, obosit de drum, ședea așa pe fântână; și era pe la ceasul al șaselea.

7 Vine o femeie din Samaria să scoată apă: Isus i-a zis: „Dă-mi să beau.”

8 (Căci ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare.)

9 Atunci femeia din Samaria I-a zis: „Cum se face că tu, fiind iudeu, ceri de băut de la mine, care sunt o femeie din Samaria?” Căci iudeii nu au treabă cu samaritenii.

10 Isus i-a răspuns și i-a zis: Dacă ai cunoaște darul lui Dumnezeu și cine este cel care îți spune: Dă-mi să beau, ai fi cerut de la El și El ți-ar fi dat apă vie.

11 Femeia i-a spus: Domnule, nu ai cu ce să tragi și fântâna este adâncă; de unde ai deci apa aceea vie?

12 Ești Tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși, copiii lui și vitele lui?

13 Isus i-a răspuns și i-a zis: Oricine va bea din apa aceasta va înseta din nou:

14 Dar oricine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va înseta niciodată; ci apa pe care i-o voi da Eu va fi în el un izvor de apă care va izvorî în viața veșnică.

15 Femeia I-a zis: Doamne, dă-mi apa aceasta, că nu mai însetez și nu mai vin aici să beau.

16 Isus i-a zis: Du-te, cheamă-ți bărbatul și vino aici.

17 Femeia a răspuns: Nu am bărbat. Isus i-a spus: Bine ai spus: Nu am soț:

18 Căci ai avut cinci soți; și cel pe care îl ai acum nu este soțul tău; în aceasta ai spus cu adevărat.

19 Femeia i-a spus: Domnule, îmi dau seama că ești profet.

20 Părinții noștri s-au închinat în acest munte; și voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

21 Isus i-a spus: Femeie, crede-mă, vine ceasul când nici în muntele acesta, nici încă la Ierusalim nu vă veți închina Tatălui.

22 Voi vă închinați nu știți la ce; noi știm la ce ne închinăm, pentru că mântuirea este a iudeilor.

23 Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, pentru că Tatăl caută astfel de închinători care să i se închine.

24 Dumnezeu este un Duh; și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.

25 Femeia I-a spus: Știu că vine Mesia, care se numește Hristos; când va veni, El ne va spune toate lucrurile.

26 Isus i-a spus: Eu sunt Cel care îți vorbește.

27 Și după aceasta au venit ucenicii Lui și s-au mirat că vorbea cu femeia; dar nimeni nu a spus: Ce cauți? sau: De ce vorbești cu ea?

28 Atunci femeia și-a lăsat vasul cu apă și s-a dus în cetate și a spus oamenilor:

29 Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut vreodată; nu este acesta Hristosul?

30 Atunci au ieșit din cetate și au venit la el.

31 Între timp, ucenicii lui îl rugau, zicând: Învățătorule, mănâncă.

32 Dar el le-a spus: Am de mâncat o mâncare de care voi nu știți.

33 De aceea ucenicii și-au zis unul altuia: I-a adus cineva ceva de mâncare?

34 Isus le-a spus: Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să termin lucrarea Lui.

35 Nu spuneți voi: Mai sunt încă patru luni și apoi vine secerișul? Iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți câmpurile, căci sunt deja albe pentru seceriș.

36 Și cel care seceră primește plata și culege roade pentru viața veșnică, pentru ca atât cel care seamănă, cât și cel care seceră să se bucure împreună.

37 Și aici este adevărată zicala: Unul seamănă și altul seceră.

38 Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi nu ați lucrat; alți oameni au lucrat și voi ați intrat în munca lor.

39 Și mulți dintre samaritenii acelei cetăți au crezut în El pentru cuvântul femeii, care a mărturisit: Mi-a spus tot ce am făcut vreodată.

40 Deci, când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână cu ei; și a rămas acolo două zile.

41 Și mulți mai mulți au crezut din cauza cuvântului Său;

42 și au zis femeii: „Acum credem, nu din cauza spuselor tale; pentru că noi înșine L-am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii”.

43 După două zile, a plecat de acolo și s-a dus în Galileea.

44 Căci Isus însuși a mărturisit că un profet nu are onoare în țara sa.

45 Când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit, după ce au văzut toate lucrurile pe care le făcuse la Ierusalim, la ospăț, căci și ei mergeau la ospăț.

46 Astfel, Isus a venit din nou în Cana Galileii, unde a făcut apa vin. Și era un nobil al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

47 Când a auzit că Isus a ieșit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a rugat să se coboare și să-i vindece fiul, pentru că era la un pas de moarte.

48 Atunci Isus i-a spus: Dacă nu vedeți semne și minuni, nu veți crede.

49 Nobilul i-a spus: Domnule, coboară-te până nu moare copilul meu.

50 Isus i-a spus: Du-te; fiul tău trăiește. Și omul a crezut cuvântul pe care i-l spusese Isus și a plecat.

51 Și, pe când cobora el, l-au întâlnit slujitorii lui și i-au spus: „Fiul tău trăiește”.

52 Apoi i-a întrebat pe ei la ce oră a început să se amendeze. Iar ei i-au răspuns: Ieri, în ceasul al șaptelea, l-a lăsat febra.

53 Deci tatăl a știut că a fost în același ceas, în care Isus i-a spus: „Fiul tău trăiește”; și el însuși a crezut, și toată casa lui.

54 Aceasta este iarăși a doua minune pe care a făcut-o Isus, când a ieșit din Iudeea în Galileea.

„Capitolul anteriorCapitolul următor”