Documentul prezentat aici este copia de arhivă a tratatului încheiat de guvernele Germaniei, Belgiei, Franței, Marii Britanii și Italiei în orașul Locarno, Elveția, la 16 octombrie 1925. Ultima pagină conține sigiliile diplomatice și semnăturile reprezentanților celor cinci puteri semnatare, printre care se numără ministrul de externe Gustav Stresemann din Germania, ministrul de externe Aristide Briand din Franța și prim-ministrul Stanley Baldwin din Marea Britanie. Textul este în limba franceză. Cunoscut și sub numele de Pactul de la Locarno, tratatul garanta frontiera de vest a Germaniei, pe care statele limitrofe Franța, Germania și Belgia se angajau să o trateze ca fiind inviolabilă. În calitate de semnatari ai acordului, Marea Britanie și Italia s-au angajat să contribuie la respingerea oricărei agresiuni armate peste frontieră. Renania, o parte din vestul Germaniei ocupată de Puterile Aliate victorioase după Primul Război Mondial, a fost permanent demilitarizată, iar forțele de ocupație au fost retrase. Acordul urma să intre în vigoare doar în momentul în care Germania ar fi fost admisă în Liga Națiunilor cu un loc în Consiliu, ceea ce s-a întâmplat în 1926. Locarno a marcat sfârșitul perioadei de război și începutul unei noi ere pline de speranță de pace și cooperare în Europa, dar care nu a supraviețuit crizei economice și politice din anii 1930. În 1936, Adolf Hitler a denunțat Pactul de la Locarno și a trimis trupele germane înapoi în Renania. Documentul prezentat aici se află în arhivele Ligii Națiunilor, care au fost transferate Organizației Națiunilor Unite în 1946 și sunt păstrate la biroul ONU din Geneva. Acestea au fost înscrise în registrul UNESCO Memoria Lumii în 2010.
.